Shake up the Happiness!!! It's Christmas time :)
Sunday, December 25, 2011
Saturday, December 24, 2011
Pieces of heart
Sintem creati ca sa iubim, sa daruim caldura, sa fim prieteni si sa facem fapte bune. Pe parcursul vietii cunoastem diferite tipuri de oameni. Pe unii chiar ii indragim, ii facem prietenii nostri si le daruim tot ce avem mai bun. Atita timp cit sint alaturi de noi, invatam sa ii iubim pe fiecare in parte diferit si pe toti la fel. Cineva special isi face loc in inima noastra, ne da incredere si putere sa supravietuim zilelor. Le oferim acea bucatica din inima noastra, pentru ca oricum deja le apartine. La rindul nostru, primim si noi cite o bucatica din inima lor, bine meritata, si incercam sa o fixam in locul gol din inima noastra. Uneori acesti oameni ne sunt alaturi mereu, incit nu le simtim lipsa prea mult. Alteori sint departe de noi, dar oricum, our carring thoughts keep us together, in heart. Si sint oameni la care tinem enorm de mult, care desi nu fac parte de prea multa vreme din viata noastra, le daruim o bucata din inima noastra, fara macar sa ne-o ceara. E normal, ii iubim, si oricum, deja le apartine. Dar ce se intimpla cind ne ranesc prea mult si pleaca de linga noi intr-un mod brutal? lasindu-ne pustiiti, cu goluri in inima. Sometimes they break our heart in so many pieces that trying to fix it, we realize the pieces don't quite fit together anymore. We still love them with all the broken pieces. Sometimes we try to forget the pain and move on. In time.....we heal, we meet new people to love. But the scars are still there, to remind us that "...asa a fost odata!". We're human, asa cum cineva ne raneste pe noi, si noi putem sa ranim pe cineva, fara sa ne dam seama, fara sa vrem. Dar e mai bine sa iubesti si sa fii ranit, decit sa nu fi iubit niciodata. "Iubirea te inalta, Iubirea te doboara, Iubirea iti da aripi, Iubirea te omoara!" And the path of true love has never been smooth anyway. I guess pain makes us appreciate more what we have.
Iubim ca sa fim iubiti, daruim caldura, ne facem prietenii fericiti. Cuiva ii daruim un zimbet, cuiva speranta, cuiva ii facem ziua mai buna. Poate suparam pe cineva, poate intristam, dar stim ca ne vor ierta, pentru ca ne iubesc si ii iubim, pentru ca iubirea e cel mai frumos lucru care ne poate condamna la suferinta.
Iubeste! Iarta! Zimbeste! Traieste!
O inima perfecta!
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr-adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Iubim ca sa fim iubiti, daruim caldura, ne facem prietenii fericiti. Cuiva ii daruim un zimbet, cuiva speranta, cuiva ii facem ziua mai buna. Poate suparam pe cineva, poate intristam, dar stim ca ne vor ierta, pentru ca ne iubesc si ii iubim, pentru ca iubirea e cel mai frumos lucru care ne poate condamna la suferinta.
Iubeste! Iarta! Zimbeste! Traieste!
O inima perfecta!
Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr-adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Saturday, December 10, 2011
In Time
Today I watched this movie "In Time", I was to watch it at the cinema with a friend, only to learn it was no longer available because it already went, and new movies arrived. Nothing much to say about the movie, which by the way was pretty good, paying for our life and survival with our own time, who knows.......what's SF now, could be real in ....some time from now, just I don't think I'm gonna live to experience it :) and I'm fine with that. The title is what strikes me, In Time, in time we learn our mistakes, in time we realize what we did wrong and what we did good, in time we learn that it takes years to build trust, and seconds to ruin it. In time we learn that no matter how much we care, some might not give a damn, in time we learn that it doesn't matter What we have in life, but Who. In time we learn that no matter how good of a friend they are to us, from time to time they will hurt us and we will have to forgive them for that, in time we learn that it's not enough others to forgive us but we must forgive ourselves, in time we learn that although we get tired, we can still go on for a long time after that, in time we learn to love in order to be loved. Only time can show us who we really are, who our real friends are and lessons that sometimes are too tough, but have to learn them. No matter how bad we hurt, the world is not gonna stop for our pain and that we can not make somebody love us, all we can do is be a loved person. Sometimes we grow up too late, and sometimes many are not given the chance to. This is why we should never leave a person with harsh words, it might be the last time we see them. Only appreciating what we have can bring us happiness. Only time can give us hope, take us to the journey of our life, let us meet people of all kinds so we can decide who we want to be a part of our life and teach us the most important things we can ever experience. The best things in life are not things. The best things in life come for free. If you are not happy where you are, make a change, you are not a tree! Live! Laugh! Love!!! Cherish every moment with the people you care about and stop worrying about what IF, appreciate what already IS.
Today I think about you a little less, I miss you a little less every day; I forgave you long ago, I'm learning to forgive myself, but never will I forget the way you made me feel. Today I live, I let go and move on, and maybe, just maybe, I will have a chance to love again, just as strong, just as deep, just as beautiful....
Today I think about you a little less, I miss you a little less every day; I forgave you long ago, I'm learning to forgive myself, but never will I forget the way you made me feel. Today I live, I let go and move on, and maybe, just maybe, I will have a chance to love again, just as strong, just as deep, just as beautiful....
Tuesday, November 29, 2011
Sometimes
Sometimes I wish I was a star up in the sky, and shine brightly on your darkest nights. Sometimes I wish I was a flower, and mesmerize your mornings with my perfume and bloom for you like spring, when there's no hope left. Sometimes I wish I was an angel and watch over your sleep, sometimes I wish I was the sun and brighten up your day. Sometimes i wish I were everything around you, everything for you, sometimes I wish I never existed and never met this world. Sometimes the joy is too high that doesn't fit my skin, sometimes the pain is too bitter that no tears can drown. Sometimes I'm all, sometimes I'm none, Sometimes I fall, sometimes I run. Sometimes I'm there, Sometimes I'm here, but never in the right place, hardly ever with the right people and mostly never doing the right things. Sometimes I want it all, sometimes I want it not, sometimes I love, sometimes I hate, sometimes I'm sad, sometimes I'm glad, sometimes I just enjoy the sunlight on my face, sometimes I enjoy my friends and sometimes I wish I have never met certain people. Sometimes everything is so simple.......and sometimes I wonder when did it all get so complicated. Sometimes I love life and sometimes I really wish things were different. Sometimes i am the wind, the breeze, the sea, the love, but always I am just ...simply me.
Tuesday, November 22, 2011
Thursday, November 17, 2011
Tuesday, November 15, 2011
Monday, November 14, 2011
Fulgi
Miroase a iarna, afara e un aer rece inghetat iar norii suri acopera intreg cerul. Zilele trecute au cazut citiva fulgi; intotdeauna primii fulgi iti creaza o emotie deosebita de iarna, este unica data cind ma bucur ca ninge. Mai apoi urmeaza zile intregi de iarna, de frig si de lipsa de soare. Imi place iarna numai vreo saptamina pe an, atunci cind totul e acoperit cu zapada, copacii si aleile sunt albe iar fulgii curg mascati din cer, desigur si sarbatorile de iarna precum Craciunul si Anul Nou. In rest in fiecare zi imi doresc sa vina mai repede primavara, sa fie cald si soare, sa infloreasca copacii si florile, iar natura sa revina la viata prin verdele crud ametitor si mirosul de prospetime. Desi e frumoasa si iarna in felul ei, nu prea ma descurc bine cu frigul, si e abea inceputul. Oh, well, i'll live. Astazi doar ma bucur de un inceput de saptamina, cu speranta ca va fi reusita. Urmeaza anotimpul ghemuielilor in fata televizorului, sau a compului, cu o ceasca fierbinte de ceai, si un episod din The Vampire Diaries,..........ce poate fi mai comfy?
Ok, Winter, bring it on!
Ok, Winter, bring it on!
Wednesday, November 9, 2011
Adevarul Adevarat
Unii oameni vin si pleaca din viata noastra, altii stau o vreme, punindu-si amprenta pe inima noastra, insa dupa plecarea lor nu vom mai fi niciodata aceiasi. Sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii iubesti, aceia iti devin prieteni apropiati, ii apreciezi asa cum sint si ii admiri in orice situatie. La fel sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii urasti. La inceput iti dau impresia de perfectiune. Desigur, este doar o impresie, pentru ca de-a lungul timpului observi comportamente la ei care nu le poti accepta. Ajungi sa te gindesti cum poate cineva sa fie atit de......"...", sau pur si simplu ii ignori si ii excluzi din viata ta. Sint oameni si oameni pe lumea asta, prietenii nii alegem singuri, actiunile noastre le decidem singuri, dar ma intreb care sint lucrurile pe care nu le putem controla, care sunt menite sa ni se intimple. Care este limita dintre destin si propria influenta asupra vietii noastre. De ce cind ni se intimpla ceva emotionant, spunem ca asa a fost sa fie, soarta a vrut asa, dar daca acel ceva isi schimba identitatea, si deja are o influenta negativa asupra noastra, atunci nu putem sa credem in soarta. Ea nu ne-ar fi vrut raul, nu ar fi dorit sa se intimple asta. Respectiv, oamenii isi aleg ceea ce vor sa creada, in dependenta de nevoile personale. Atunci cum putem sti, daca ceva este menit sa se intimple, sau e doar o coincidenta, sau ba chiar noi am avut acea influenta dominanta. Credem doar ceea ce ne place, desi uneori adevarul doare. Desi avem raspunsurile in fata noastra, preferam sa credem niste abureli, numai sa nu fim pusi in fata realitatii. Suntem niste jucarii influentabile, care cind nu stiu ce este adevarat si ce nu, prefera sa creada orice este mai placut auzului. Sunt rari oamenii care cred cu tarie in ceva, si chiar si atunci, cum pot fi siguri ca este rezonabila credinta lor. Adevarul este diferit pentru fiecare, dar care este adevarul adevarat? Intrebari fara raspuns, menite sa ne tortureze mintile, pentru ca asta este existenta umana, un conflict etern cu propriile sentimente.
Monday, November 7, 2011
Sunday, November 6, 2011
Stupid Cupid
Oh, Stupid Cupid, you never strike the right people, and when you do, It's probably by accident.
O zi de toamna
Aveam in gind de ceva timp sa-mi creez un blog, iar acum cind am ajuns aici, nu stiu ce sa scriu. Probabil va mai trece ceva timp pina cind inspiratia isi va face aparitia, deci ma rezum la banalitati. Sint intr-o stare de coma depresiva, din care vreau sa ies cu ardoare, care ma consuma si ma distruge, si despre care probabil nimeni nu vrea sa stie, pentru ca nimanui nu-i place compania oamenilor tristi. Nu sunt trista, ba chiar am motive sa ma ma bucur de viata, dar e o faza in care ma lupt cu sentimentele mele. Dragostea nu moare niciodata singura, de buna voie, respectiv, sunt o criminala cu singe rece, pentru ca trebuie sa o ingrop de vie, pentru ca dragostea asta imi face rau. Am crezut in ochii lui negri jucausi, am crezut in promisiunile desarte, iar acum totul a disparut odata cu vintul. A aparut atit de intimplator, m-a facut sa simt fiori pe care nu i-am mai simtit demult, credeam ca nu voi mai iubi, de fapt nici nu eram constienta de cit de puternice au ajuns aceste simtiri pina cind nu a disparut, asa, din senin, habar nu am de ce. Si am in gind aceste versuri, parca ar fi incleiate de creier,
Nu mai conteaza ce s-a intimplat,
In ochii tai eu sunt vinovata,
Desi habar nu am cu ce ti-am gresit,
Ce pacat, te-as fi iubit!
Da, scriu poezii, scriam cindva mai intens, dar inspiratia mi-a fost adormita pina nu demult. Art is lonely, probabil a fost nevoie de aceste evenimente tulburatoare ca sa ma reapuc de scris. Desi doare infiorator, trebuie sa ucid aceste sentimente, pentru ca nu vom mai fi niciodata impreuna, si pentru ca probabil nu voi afla niciodata ce s-a intimplat cu adevarat si de ce a disparut....out of the blue. Nu mai conteaza, timpul va trece, ceea ce simt acum probabil nu va avea nici un sens peste citeva luni, sau poate nu. Stiu doar ca trebuie sa merg inainte, fara sa privesc inapoi. Voi reusi, sunt puternica. Acum vreau doar sa ma concentrez pe prezent, si pe chestia asta de blog. Am atitea idei de design, dar habar nu am cum sa le asez in pagina. In primul rind trebuie sa caut un template care sa ma reprezinte cu adevarat, si sa ma apuc de adaugat tot felul de chestii haioase, sau mai putin. Sper sa-mi reuseasca, pentru ca mi se pare destul de interesant si creativ. Ok, I think I want some chocolate. Speak soon !
Nu mai conteaza ce s-a intimplat,
In ochii tai eu sunt vinovata,
Desi habar nu am cu ce ti-am gresit,
Ce pacat, te-as fi iubit!
Da, scriu poezii, scriam cindva mai intens, dar inspiratia mi-a fost adormita pina nu demult. Art is lonely, probabil a fost nevoie de aceste evenimente tulburatoare ca sa ma reapuc de scris. Desi doare infiorator, trebuie sa ucid aceste sentimente, pentru ca nu vom mai fi niciodata impreuna, si pentru ca probabil nu voi afla niciodata ce s-a intimplat cu adevarat si de ce a disparut....out of the blue. Nu mai conteaza, timpul va trece, ceea ce simt acum probabil nu va avea nici un sens peste citeva luni, sau poate nu. Stiu doar ca trebuie sa merg inainte, fara sa privesc inapoi. Voi reusi, sunt puternica. Acum vreau doar sa ma concentrez pe prezent, si pe chestia asta de blog. Am atitea idei de design, dar habar nu am cum sa le asez in pagina. In primul rind trebuie sa caut un template care sa ma reprezinte cu adevarat, si sa ma apuc de adaugat tot felul de chestii haioase, sau mai putin. Sper sa-mi reuseasca, pentru ca mi se pare destul de interesant si creativ. Ok, I think I want some chocolate. Speak soon !
Subscribe to:
Posts (Atom)