Vreau sa ma bucur de viata din nou. Vreau sa zimbesc mai
mult si sa am mai multe motive de bucurie. Urasc orasul asta din toti rarunchii
si il resping la fel cum ma respinge el pe mine, precum un transplant esuat.
Aici am invatat sa urasc, am invatat sa nu iert niciodata, am invatat sa fiu
rece si egoista. Am invatat sa nu am incredere in nimeni din jurul meu si sa
pun la indoiala orice cuvint imi este adresat. Iar cel mai urit, am invatat sa
imi fie frica. De oameni. Te urasc, oras urit! Mi-ai adus doar oameni uriti in cale.
Mi-ai adus doar nenorociri si deznadejde. Griji in plus, bani in minus. Mi-ai
furat orice gram de incredere si repsect!
Te urasc pentru ca m-ai invatat sa fiu urita la suflet, si
eu nu vreau sa fiu asa. Te urasc pentru ca mi-ai oferit prea multe minciuni si
inselaciune, si lupt din rasputeri, ca sa nu pierd adevarul din mine. Intr-o zi
o sa plec, si nu o sa ma mai intorc niciodata. Iti promit! Pentru ca nu e greu
sa pleci dintr-un oras care te alunga.
Te urasc. Si nu o sa te iert niciodata!
