Powered By Blogger

Monday, March 25, 2013

nimic

El: "Dar tu ce vrei? Ce iti doresti?"
Ea: "Eu nu vreau nimic. Absolut nimic."

El: "Cum asa? Trebuie sa vrei ceva! Daca nu vrei nimic, nu esti om."
Ea: "Znacit eu nu-s om."


       Admir oamenii care stiu ce vor de la viata. Care au un tel si lupta pentru a-l atinge, pentru a obtine ce isi doresc. Eu nu am un plan de viata. Eu doar exist, in fiecare zi cite putin.
       Eu nu mai vreau nimic. Nu vreau sa mai ascult muzica ca m-am saturat de acelasi playlist. Nu vreau galagie, nu vreau liniste. Nu vreau sa maninc ca pe urma ma ingras, nu vreau sa exersez ca mii lene. Nu vreau sa dorm ca visez urit, nici nu vreau sa ma trezesc ca inca sunt obosita. Nu vreau sa ies in oras, dar nici nu vreau sa stau in casa. Nu vreau sa plec undeva departe, mi-e frica, dar nici nu vreau sa mai raman aici. Ma simt singura, inconjurata de oameni. M-am saturat sa fiu singura, it gets lonely. Dar nici nu mai vreau sa ma mai indragostesc niciodata, doare. Fuuu, nu trebuie!!!!!
       Nu vreau sa traiesc, dar nu vreau nici sa mor. M-am saturat sa exist pur si simplu. Ma simt incarcerata intr-un fel. Desi am libertate dohuia, nu pot sa fac ce vreau.

       Ma simt bine atunci cind nu ma gindesc. Atunci eu nu simt. Si asta se intimpla atunci cind beau. Si incep sa ma distrez si sa uit de toate. Si pe urma vin acasa si ma culc. Si ma trezesc dimineata si imi amintesc in ce lume de rahat traiesc, si ma gindesc la viata mea de looser si ma gruzesc. Uneori dau muzica la maxim ca sa nu imi aud gindurile. Trebuie sa fug de ele pentru ca daca ma prind, ma omoara incet incet si eu simt cum se scurge viata din mine si ma simt goala. Atit de goala pe dinauntru si pe dinafara ca mi se face rau la stomac si ma ia cu ameteli. O fi de la booz. Sau poate nu. De obicei nu.

       Toti cred ca eu sunt pohuista si fericita in lumea mea, dar nimeni nu stie cu cit greu ma string de pe jos.

       Eu nu mai vreau nimic, nu mai vreau sa mai simt nimic, dar nu vreau sa fiu rece. Mina ta de mult a uitat atingerea degetelor mele, iar tu nu iti vei aminti niciodata ceea ce eu nu voi putea nicicind sa uit.

Ma intreb oare cit va dura starea asta, oare cind imi voi permite sa visez din nou?

      It hurts being me, it hurts being a giant idiot looser. Un mare nimic




Sunt bine!