words

       Imi zboara gindurile dintr-un colt in altul al craniului precum fluturi neastimparati, si oricit as incerca sa le prind, nu vor sa stea locului si basta. Atit de multe idei si atit de putine cuvinte. Cuvintele. Frazele. Le intilnesc atit de des in contexte geniale, si ma inspira, si apoi ma gindesc eu oare de ce nu am putut sa ma gindesc la asta prima? Cam stupid, ha? Nimic nu-i nou sub soare. A fost de ajuns doar citeva note dureros de superbe la pian sa ma bage intr-o stare melancolica neadecvata. Imi amintesc de vara petrecuta in SUA, iar apoi ma gindesc unde am ajuns, si parca viata-mi sta intr-o aliniere cu efect intirziat. Prea multe rascruci care oricum nu au dus nicaieri.

       E septembrie, iar toamna s-a asezat mult prea devreme. Recele de noiembrie taios imi strapunge oasele pline de frig. Un frig launtric care poate nu are nici o legatura cu vremea de afara. Si nu e tristete. E doar frig, raceala cu nas infundat si ochi stravezii. Cum pot sa-i cer lui sa o uite pe ea, cind eu nu l-am uitat pe el? El cu ochii negri, misterios, galant si intangibil. Si nu mai vreau sa rostesc palavre despre trecut, pentru ca prezentul are chipul unui suflet frumos.

       Uneori cuvintele sunt de prisos. Nu si atunci cind incerci sa scrii o carte. Pentru ca dupa furtuna te bucuri de un curcubeu zvelt si aratos. Intrigile nu-si mai au rostul, viitorul continua insa sa fie la fel de imprevizibil. Ghemuit intr-un fotoliu, in halat de baie, cu gluga pe cap si cana de ceai alaturi, citesti rinduri nescrise si ticluiesti in vis un viitor mai bun.

       Tot despre ce vroiai sa scrii azi s-a risipit in vijelia de iarna de afara. Maybe next time.