Sometimes

      Sometimes I wish I was a star up in the sky, and shine brightly on your darkest nights. Sometimes I wish I was a flower, and mesmerize your mornings with my perfume and bloom for you like spring, when there's no hope left. Sometimes I wish I was an angel and watch over your sleep, sometimes I wish I was the sun and brighten up your day. Sometimes i wish I were everything around you, everything for you, sometimes I wish I never existed and never met this world. Sometimes the joy is too high that doesn't fit my skin, sometimes the pain is too bitter that no tears can drown. Sometimes I'm all, sometimes I'm none, Sometimes I fall, sometimes I run. Sometimes I'm there, Sometimes I'm here, but never in the right place, hardly ever with the right people and mostly never doing the right things. Sometimes I want it all, sometimes I want it not, sometimes I love, sometimes I hate, sometimes I'm sad, sometimes I'm glad, sometimes I just enjoy the sunlight on my face, sometimes I enjoy my friends and sometimes I wish I have never met certain people. Sometimes everything is so simple.......and sometimes I wonder when did it all get so complicated. Sometimes I love life and sometimes I really wish things were different. Sometimes i am the wind, the breeze, the sea, the love, but always I am just ...simply me.

дай мне нежность

ce este iubirea?

I don't feel a spark when I think of you, It's fireworks, baby!!!

Fulgi

       Miroase a iarna, afara e un aer rece inghetat iar norii suri acopera intreg cerul. Zilele trecute au cazut citiva fulgi; intotdeauna primii fulgi iti creaza o emotie deosebita de iarna, este unica data cind ma bucur ca ninge. Mai apoi urmeaza zile  intregi de iarna, de frig si de lipsa de soare. Imi place iarna numai vreo saptamina pe an, atunci cind totul e acoperit cu zapada, copacii si aleile sunt albe iar fulgii curg mascati din cer, desigur si sarbatorile de iarna precum Craciunul si Anul Nou. In rest in fiecare zi imi doresc sa vina mai repede primavara, sa fie cald si soare, sa infloreasca copacii si florile, iar natura sa revina la viata prin verdele crud ametitor si mirosul de prospetime. Desi e frumoasa si iarna in felul ei, nu prea ma descurc bine cu frigul, si e abea inceputul. Oh, well, i'll live. Astazi doar ma bucur de un inceput de saptamina, cu speranta ca va fi reusita. Urmeaza anotimpul ghemuielilor in fata televizorului, sau a compului, cu o ceasca fierbinte de ceai, si un episod din The Vampire Diaries,..........ce poate fi mai comfy?
Ok, Winter, bring it on!

Adevarul Adevarat

      Unii oameni vin si pleaca din viata noastra, altii stau o vreme, punindu-si amprenta pe inima noastra, insa dupa plecarea lor nu vom mai fi niciodata aceiasi. Sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii iubesti, aceia iti devin prieteni apropiati, ii apreciezi asa cum sint si ii admiri in orice situatie. La fel sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii urasti. La inceput iti dau impresia de perfectiune. Desigur, este doar o impresie, pentru ca de-a lungul timpului observi comportamente la ei care nu le poti accepta. Ajungi sa te gindesti cum poate cineva sa fie atit de......"...", sau pur si simplu ii ignori si ii excluzi din viata ta. Sint oameni si oameni pe lumea asta, prietenii nii alegem singuri, actiunile noastre le decidem singuri, dar ma intreb care sint lucrurile pe care nu le putem controla, care sunt menite sa ni se intimple. Care este limita dintre destin si propria influenta asupra vietii noastre. De ce cind ni se intimpla ceva emotionant, spunem ca asa a fost sa fie, soarta a vrut asa, dar daca acel ceva isi schimba identitatea, si deja are o influenta negativa asupra noastra, atunci nu putem sa credem in soarta. Ea nu ne-ar fi vrut raul, nu ar fi dorit sa se intimple asta. Respectiv, oamenii isi aleg ceea ce vor sa creada, in dependenta de nevoile personale. Atunci cum putem sti, daca ceva este menit sa se intimple, sau e doar o coincidenta, sau ba chiar noi am avut acea influenta dominanta. Credem doar ceea ce ne place, desi uneori adevarul doare. Desi avem raspunsurile in fata noastra, preferam sa credem niste abureli, numai sa nu fim pusi in fata realitatii. Suntem niste jucarii influentabile, care cind nu stiu ce este adevarat si ce nu, prefera sa creada orice este mai placut auzului. Sunt rari oamenii care cred cu tarie in ceva, si chiar si atunci, cum pot fi siguri ca este rezonabila credinta lor. Adevarul este diferit pentru fiecare, dar care este adevarul adevarat? Intrebari fara raspuns, menite sa ne tortureze mintile, pentru ca asta este existenta umana, un conflict etern cu propriile sentimente.

Tired Time

La moment cel mai bine ma reprezinta acesasta piesa
Schiller - Tired

Stupid Cupid

Oh, Stupid Cupid, you never strike the right people, and when you do, It's probably by accident.

O zi de toamna

        Aveam in gind de ceva timp sa-mi creez un blog, iar acum cind am ajuns aici, nu stiu ce sa scriu. Probabil va mai trece ceva timp pina cind inspiratia isi va face aparitia, deci ma rezum la banalitati. Sint intr-o stare de coma depresiva, din care vreau sa ies cu ardoare, care ma consuma si ma distruge, si despre care probabil nimeni nu vrea sa stie, pentru ca nimanui nu-i place compania oamenilor tristi. Nu sunt trista, ba chiar am motive sa ma ma bucur de viata, dar e o faza in care ma lupt cu sentimentele mele. Dragostea nu moare niciodata singura, de buna voie, respectiv, sunt o criminala cu singe rece, pentru ca trebuie sa o ingrop de vie, pentru ca dragostea asta imi face rau. Am crezut in ochii lui negri jucausi, am crezut in promisiunile desarte, iar acum totul a disparut odata cu vintul. A aparut atit de intimplator, m-a facut sa simt fiori pe care nu i-am mai simtit demult, credeam ca nu voi mai iubi, de fapt nici nu eram constienta de cit de puternice au ajuns aceste simtiri pina cind nu a disparut, asa, din senin, habar nu am de ce. Si am in gind aceste versuri, parca ar fi incleiate de creier,
Nu mai conteaza ce s-a intimplat,
In ochii tai eu sunt vinovata,
Desi habar nu am cu ce ti-am gresit,
Ce pacat, te-as fi iubit!
Da, scriu poezii, scriam cindva mai intens, dar inspiratia mi-a fost adormita pina nu demult. Art is lonely, probabil a fost nevoie de aceste evenimente tulburatoare ca sa ma reapuc de scris. Desi doare infiorator, trebuie sa ucid aceste sentimente, pentru ca nu vom mai fi niciodata impreuna, si pentru ca probabil nu voi afla niciodata ce s-a intimplat cu adevarat si de ce a disparut....out of the blue. Nu mai conteaza, timpul va trece, ceea ce simt acum probabil nu va avea nici un sens peste citeva luni, sau poate nu. Stiu doar ca trebuie sa merg inainte, fara sa privesc inapoi. Voi reusi, sunt puternica. Acum vreau doar sa ma concentrez pe prezent, si pe chestia asta de blog. Am atitea idei de design, dar habar nu am cum sa le asez in pagina. In primul rind trebuie sa caut un template care sa ma reprezinte cu adevarat, si sa ma apuc de adaugat tot felul de chestii haioase, sau mai putin. Sper sa-mi reuseasca, pentru ca mi se pare destul de interesant si creativ. Ok, I think I want some chocolate. Speak soon !