Adevarul Adevarat

      Unii oameni vin si pleaca din viata noastra, altii stau o vreme, punindu-si amprenta pe inima noastra, insa dupa plecarea lor nu vom mai fi niciodata aceiasi. Sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii iubesti, aceia iti devin prieteni apropiati, ii apreciezi asa cum sint si ii admiri in orice situatie. La fel sint oameni pe care cu cit mai mult ii cunosti, cu atit mai mult ii urasti. La inceput iti dau impresia de perfectiune. Desigur, este doar o impresie, pentru ca de-a lungul timpului observi comportamente la ei care nu le poti accepta. Ajungi sa te gindesti cum poate cineva sa fie atit de......"...", sau pur si simplu ii ignori si ii excluzi din viata ta. Sint oameni si oameni pe lumea asta, prietenii nii alegem singuri, actiunile noastre le decidem singuri, dar ma intreb care sint lucrurile pe care nu le putem controla, care sunt menite sa ni se intimple. Care este limita dintre destin si propria influenta asupra vietii noastre. De ce cind ni se intimpla ceva emotionant, spunem ca asa a fost sa fie, soarta a vrut asa, dar daca acel ceva isi schimba identitatea, si deja are o influenta negativa asupra noastra, atunci nu putem sa credem in soarta. Ea nu ne-ar fi vrut raul, nu ar fi dorit sa se intimple asta. Respectiv, oamenii isi aleg ceea ce vor sa creada, in dependenta de nevoile personale. Atunci cum putem sti, daca ceva este menit sa se intimple, sau e doar o coincidenta, sau ba chiar noi am avut acea influenta dominanta. Credem doar ceea ce ne place, desi uneori adevarul doare. Desi avem raspunsurile in fata noastra, preferam sa credem niste abureli, numai sa nu fim pusi in fata realitatii. Suntem niste jucarii influentabile, care cind nu stiu ce este adevarat si ce nu, prefera sa creada orice este mai placut auzului. Sunt rari oamenii care cred cu tarie in ceva, si chiar si atunci, cum pot fi siguri ca este rezonabila credinta lor. Adevarul este diferit pentru fiecare, dar care este adevarul adevarat? Intrebari fara raspuns, menite sa ne tortureze mintile, pentru ca asta este existenta umana, un conflict etern cu propriile sentimente.