Eu nu mai stiu sa iubesc. Eu m-am pierdut in farime de speranta deghizata in fericire. Pasterz amintiri. Unele as vrea sa nu le uit niciodata, iar altele as vrea sa nu le fi fabricat niciodata.
Un mesaj. Doar atit a fost de ajuns ca sa mi se increteasca inima de emotii. Tu nu ma vezi? Nu vezi ce se face in sufletul meu de cite ori iti rostesc numele? Da, am o slabiciune pentru tine. Fiecare amintire cu tine e ca o comoara imbibata cu laptisor de migdale la apus de luna. Vreau sa iti simt plamanii cum se dilata la fiecare rasuflare in crestetul meu cind ma cuprinzi, si sa iti simt coastele cum vibreaza la unison cu inima mea. Vreau sa te iau de mina si sa iti spun tot ce simt atunci cind ma gindesc la tine. Pentru ca tu ma inspiri, tu ma provoci, tu trezesti in mine dorinta de a fi mai buna. Tu scoti din mine, fara sa realizezi, picaturi de surisuri de iarna ce incerc sa le inec in cafeaua amara de dimineata. Tu nu ma auzi cum te strig? Tu nu realizezi cum imi strivesti sufletul in pumni? Nu. Tu nu stii. Pentru ca nu sunt eu in visele tale.
Ochii tai au culoarea sufletului meu in noapte. Am nevoie de tine ca sa pot respira. Eu nu vreau trecatorii sa-mi ocupe spatiul, nu mi-e de ajuns. Eu te vreau pe tine, linga mine, si patura de la balcon. Vreau sa ma iei de mina si sa imi spui ca si tu ai nevoie de mine. Eu nu stiu sa iubesc decit atunci cind doare. Iar cel mai mult doare faptul ca stiu ca tu nu vei fi niciodata al meu .
Tu esti perfect, ai doar un defect - nah*i eu tie iti trebuiesc!
Poate, niciodata...
