Fiecare din noi avem un loc secret, un refugiu de la realitate. Chiar daca este real sau imaginar, este locul unde ne simtim liber, ne simtim in siguranta. Acolo ne permitem sa visam, sa meditam, sa luam decizii. Ori de cite ori ne simtim coplesiti de emotii, sau vrem sa fim singuri, putem sa luam o pauza de la realitate si sa ne cufundam intr-o lume a noastra.
Daca esti destul de norocos, si acel loc exista, ba chiar este aproape de tine, poti face o calatorie in acea lume a viselor, care iti reincarca bateriile. Poate fi un pod pe un lac, sau un pod deasupra sinelor de tren, un virf de deal, o piatra pe malul apei, o poienita sau orice iti creeaza senzatia de libertate. Ii simti mireasma de prospetime si peisajul prin fiecare por. E ca o masina a timpului.
Sau poate locul tau secret este imaginar. Iti place sa stai in camera ta, singur, intins pe canapea. Inchizi ochii si iti lasi gindurile sa zburde spre meleaguri neintilnite. Ai ocazia sa gasesti solutii la tot felul de probleme, sa iei decizii, sa iti imaginezi ca esti intr-o alta dimensiune, unde totul e perfect. Sau pur si simplu te gindesti la o persoana anume, pentru ca nu ti-o poti scoate din minte, sau pentru ca n-o poti uita. Si te lupti cu dilema sentimentelor tale, ce anume simti pentru fiecare din aceste persoane din viata ta.
Ceea ce ne place totusi, cel mai mult, este sa ne facem planuri, Visam si ne transportam in viitor in citeva secunde, si ne imaginam cum va fi viata noastra, ce fel de casa vom avea, sau citi copii? Sau pur si simplu decidem planul cum ar trebui sa decurga ziua de miine.
Pentru mine, acel loc secret este o plaja pe malul marii. Intotdeauna am iubit marea. Nu pot sa inteleg de ce, dar ma inspira. Mirosul de valuri spargindu-se pe nisipul fierbinte, sau rasariturile de la 5 dimineata, cind nourii isi croiesc culorile soarelui reflectate pe apa de la orizont pina in ochii mei. Nu stiu daca exista ceva mai superb pe lume, cel putin pentru mine. Un alt scenariu, nocturn, cind luna s-a ridicat deja sus pe cer, trimitindu-si razele pe apa aproape invizibila in intuneric, stelele lucesc puternic ca niste licurici, iar dincolo de plaja se aud oamenii distrindu-se pina la ore tirzii, si muzica in top care vibreaza in aer. Ador sa ma plimb singura pe plaja, sa-mi trec picioarele prin nisipul ud, strivit de valurile jucause. Ador mirosul de mare, mirosul de apa, mirosul de soare, mirosul de albastru, mirosul de prospetine, mirosul de fericire sincera. Si simt cum mi se contureaza zimbetul de pe buze pe intreg sufletul. E mult prea magic ca sa pot explica.
Insa nu imi permit suficient de des sa calatoresc la mare si sa ma tavalesc pe plaja in razele soarelui fierbinte sau sa ma plimb singura, in miez de noapte sau in zori de zi, asa ca ori de cite ori am nevoie, intru in camera mea, inchid usa, imi pun castile in urechi pe melodia pieselor preferate, ma intind pe pat, inchid ochii, si visez, si visez maret. Poate 5 minute, poate ore in sir. Iar in acest timp pot sa fiu oricine vreau sa fiu, pot sa fiu oriunde vreau sa fiu. Pot sa evadez si sa-mi traiesc visele, chiar daca doar in vis. Iar cind deschid ochii, am mai multa putere si energie pentru a lupta cu realitatea care ma inconjoara. E dreptul meu, e dreptul fiecaruia de a se rasfata cu clipe de bucurie, da a ne retrage si de a ticlui o realitate mai frumoasa, in visele noastre, anume in acel loc secret.
Dar tu? Care e locul tau secret?
Daca esti destul de norocos, si acel loc exista, ba chiar este aproape de tine, poti face o calatorie in acea lume a viselor, care iti reincarca bateriile. Poate fi un pod pe un lac, sau un pod deasupra sinelor de tren, un virf de deal, o piatra pe malul apei, o poienita sau orice iti creeaza senzatia de libertate. Ii simti mireasma de prospetime si peisajul prin fiecare por. E ca o masina a timpului.
Pentru mine, acel loc secret este o plaja pe malul marii. Intotdeauna am iubit marea. Nu pot sa inteleg de ce, dar ma inspira. Mirosul de valuri spargindu-se pe nisipul fierbinte, sau rasariturile de la 5 dimineata, cind nourii isi croiesc culorile soarelui reflectate pe apa de la orizont pina in ochii mei. Nu stiu daca exista ceva mai superb pe lume, cel putin pentru mine. Un alt scenariu, nocturn, cind luna s-a ridicat deja sus pe cer, trimitindu-si razele pe apa aproape invizibila in intuneric, stelele lucesc puternic ca niste licurici, iar dincolo de plaja se aud oamenii distrindu-se pina la ore tirzii, si muzica in top care vibreaza in aer. Ador sa ma plimb singura pe plaja, sa-mi trec picioarele prin nisipul ud, strivit de valurile jucause. Ador mirosul de mare, mirosul de apa, mirosul de soare, mirosul de albastru, mirosul de prospetine, mirosul de fericire sincera. Si simt cum mi se contureaza zimbetul de pe buze pe intreg sufletul. E mult prea magic ca sa pot explica.
