Changes

       Nici nu stiu ce sa scriu, nici nu stiu cu ce sa incep. Nu am mai scris de atita timp, atitea s-au schimbat.
       Ziceam ca imi place primavara, anul acesta se pare ca vremea caniculara a inceput inca din aprilie, si uite asa vara ne-a furat primavara, si stau numai cu gindul la mare, la apa azurie si la nisipul fierbinte. Si cald fiind, mi se face dor de America, de briza, de pepsi maxi, de mall-uri si de oamenii de acolo, mi-e dor de persoanele cu care am lucrat,cu care am impartit amintiri care imi vor ramane in suflet mereu........
       Alte schimbari, una din prietenele mele cele mai bune, Vika, a cam dat-o in bara cu univerul si a plecat acasa, la tara, si mi-e dor de ea....mi-e dor sa povestim ore in sir despre toate. O alta prietena de a mea a revenit acasa, ne stim de la 5 ani, am fost intr-o clasa timp de 12 ani, una din putinii oameni de incredere si care te face sa rizi cu pofta oricind. Un alt prieten foarte bun, de la care cer sfatul oricind am nevoie, cica s-a logodit, cam nu imi place mie de mireasa lui, dar atita timp cit e fericit....eu tac. Anul acesta absolvesc univerul...iuhuuuuuuuu, nici nu imi vine a crede ca 3 ani au zburat..uite asa, ca vintul, am terminat orele si examenele, a ramas doar sa ma pregatesc de examenele de stat si sa lucrez la teza. Pe de o parte ma simt bucuroasa ca am scapat, dar pe de o parte imi vine greu sa cred ca nu o sa mai merg la ore. Cine stie, daca intru la master, s-ar putea sa mai am parte de scoala inca putin. Oricum, anul acesta e un an al schimbarilor, habar nu am ce intorsatura o sa ia viata mea in citeva luni, nu am idee ce o sa fie, daca dau la master, in ce domeniu? unde? daca imi gasesc de lucru, cum o sa fie? Ce fel de oameni o sa intilnesc? Poate unii dintre ei imi vor deveni prieteni? Si revin la problema mea actuala, care fierbe scaldata in soarele arzind. Vreau la mare. Vreau la mare atit de mult incit numai la asta ma gindesc, deja am reusit sa enervez toti prietenii, si incerc sa nu pomenesc ori de cite ori am chef, capoi imi taie ei cheful :) Ah! si vreau la discoteca, vreau sa ma distrez sa uit de toate. Mama vrea nepoti, am anuntat-o deja ca asta pina cind nu se afla in planurile mele. Inca nu m-am saturat de distrat, inca nu m-am saturat de iesit cu prietenii, inca nu m-am saturat de trait tineretea. Vreau sa plec undeva unde nu ma stie nimeni si s-o iau de la inceput, sa fac toate lucrurile care mi-e frica sa le fac aici, sau nu am posibilitatea.
       In fiecare zi pun radio Fresh Fm, cu sunetul la maxim, si dansez prin casa. Am descoperit o multime de muzica noua, chiar acuma ascult pe rind tot ce gasesc de ATB, Dash Berlin, Emma Hweitt, niste cintecele superbe. Imi trebuie doar niste boxe, pentru efect mai intens.

ATB - All I need is you...........o voce ......intensa 

Vreau si eu acolo........Hai la Mare!!!

Si inca ceva booooon

Doar timpul

       Tin cafeaua in mina si privesc pe geam. Privesc la vremea de afara, la fulgii care siroiesc in bataia vintului neascultatr de primavera neinceputa. Si ma cuprind amintirile si clipele frumoase din trecut. Clipele cind imparteam crize de risete necontrolate cu prietenele. Ma gindesc la ce a fost mai demult, cum am fost eu, si ma gindesc cine sunt acum si unde am ajuns. 

       Iubesc copii nespus de mult, ii admir pentru naivitatea si inocenta lor, si ma molipsesc de zimbetele lor zgomotoase de fericire. Si imi dau seama ca cu cit crestem cu atit mai usor falsificam zimbetele cu adevarat sincere. Sunt prea multe cruditati si nedreptati in lumea asta, prea multa lume sufera de foame, dar mai mult de foame de iubire decit de o felie de piine. Traim intr-o lume in care inocenta si-a pierdut valoarea, adevarul nu mai are aceeasi putere, fiind inlocuit de oameni falsi, obiecte false, de emotii ascunse.

       Toti sunt grabiti sa-si obtina scopurile, si nu conteaza pe cine calca in picioare pentru a ajunge acolo unde isi doresc. Si cind ne oprim pentru o secunda, ne dam seama ca am ajuns mult prea departe in viitor. Unde a diparut un an, doi, trei din viata noastra atit de repede? Unde au disparut prietenii cu care imparteam totul adineaori? Pe care nu i-am mai sunat de o vesnicie sa-i intrebam ce mai fac. Unde au disparut visele din copilarie? Unde au disparut iubirile pentru care am fi facut orice atunci?
       Parca ne-am urcat toti intr-un tren  cu viteza ultra rapida spre sfirsitul lumii. Timpul trece mult prea repede, lumea se dezvolta mult prea rapid, tehnica a atins cote maxime. Ceea ce e real acum, probabil era fantastica cu 100 de ani in urma. Si ma intreb cum au supravietuit celelalte milioane de ani fara ceea ce noi nu putem supravietui acum? Deja suntem dependenti de telefoane si tot felul de alte comoditati, de internet, de tehnica, de nou. Si poate nu e rau, poate asa trebuie sa fie. Poate e mai bine sa lasam in trecut emotii triste, oameni negativi, dezamagiri, pentru a putea merge mai departe fara “bagaje” inutile. Dar parca sufletele ne sunt din ce in ce mai obosite, si oricit de mult nu am incerca sa fim energici si optimisti, de fapt ascundem in noi toate gindurile, toate durerile si veninul. Uneori reusim sa trecem peste, alteori doar mergem inainte.

       Nu stiu unde o sa ajungem, nici nu stiu unde ne-am pornit, dar depinde de fiecare din noi sa facem aceasta lume un loc mai bun. Asa ca, straine, oprestete o secunda, priveste in jur, si fa cuiva un bine, nu vei regreta. Iar eu imi termin cafeaua si ma duc sa hranesc un catel ratacit.

Friendship

       Tu stii cine sunt prietenii tai? De cite ori te-ai intrebat care dintre ei iti sunt cu adevarat prieteni si care sunt doar asa? Probabil nu vrei sa stii cu adevarat raspunsul, sau poate stii deja, fara sa pui la indoiala pe nimeni.
       In ziua de azi ne numim prieteni atunci cind e vorba de distractii. Cind e vorba de o seara de baut, toti sunt prezenti la datorie, dar cind chiar ai nevoie de cineva alaturi, putini sunt cei care se indura sa sune macar. Nu e de mirare. Dar pe citi din prietenii tai poti conta tu?
       Desi cu timpul ne dam seama de identitatea persoanelor din viata noastra, prieteni sunt aceia care te asculta fara sa te judece, iar daca o fac, inseamna ca ai dat-o in bara rau de tot. Ei sunt alaturi de tine si la petreceri, si in momente de singuratate. Cu ei te simti liber, sunt ca si parte din familie, iar tacerea nu pare a deranja. Te sprijina in tot ce vrei sa faci si iti dau sfaturi. Prietenii care pot tacea cu noi in momente de cumpana si confuzie, care ramin alaturi de noi cind suferim, care pot tolera faptul ca nu stiu, nu pot ajuta, nu pot vindeca, acestia sunt prietenii carora le pasa. Uneori trebuie sa faci un pas inapoi pentru a intelege o situatie in ansamblu.
       Nimeni nu e perfect. Daca cineva nu te suna atunci cind vrei tu, nu inseamna ca nu ti-e prieten, iar cei care stau mereu linga tine, care stiu totul despre tine, nu inseamna ca au cele mai bune intentii.
       Daca stii cine sunt prietenii tai si esti mindra de ei, nu ezita sa le spui ca ii iubesti si sa le arati cit inseamna pentru tine. Un zimbet, un cuvint potrivit poate insemna mai mult decit crezi. Restul sunt doar trecatori.
       Your friends are a privilege, not an option. Don't make the mistake of taking them for granted.