Ploaia

      Ploua. Ploua pe geam. Ploua incet. Ploua si-n sufletul meu. Cu ochi ingindurati si pleoapele grele de vise, privesc cum se mai striveste o picatura de ploaie in asfaltul fumuriu. Si inca una. Si inca una. Si se revarsa din cer siroaie, si spala acoperisurile si strazile, si gindurile. Si ploua. Incet. Cu picaturi reci ca gheata. Ce timp pustiit. Copacii inca nu au inverzit si seamana a toamna tirzie. Mi-e somn. Si ploua. Si ploua in mine cu ploiae uscata. De mi s-ar sterge gindurile si amintirile inutile, asa cum doar ploaia stie, sa te inunde si sa te racoreasca ca intr-o zi de vara torida. Si s-o iei de la inceput.