De ceva timp incoace tot astept sa mi se inceapa viata. Astept sa se intimple ceva miraculos, sa se produca o schimbare si viata mea sa ia o alta intorsatura. De parca tot ce traiesc acum nu are sens, dar cind in sfirsit voi fi acolo unde e mai bine, atunci in sfirsit o sa incep sa fiu si eu mai buna. Si imi promit in fiecare zi ca atunci o sa ma demachiez in fiecare seara, si o sa pun flori prin casa, o sa invat sa gatesc mai bine, o sa invat sa-mi controlez viciile, si cel mai important, nu o sa mai pierd timpul la calculator pe fleacuri neimportante. O sa fac ceva cu viata mea, o sa-i gasesc un sens, o sa devin cineva si o sa lupt pentru asta. O sa ies in oras, la shopping si la cafenele cu prietenii mereu. Asta va fi atunci. Dar acum stau inchisa in casa ca un soarece in colivia lui. Si imi permit sa fiu dezorganizata, si sa las pe altii sa faca lucrurile care as putea sa le fac si eu, pentru ca asa e mai convenabil, sau pentru ca pur si simplu nu ma trage sa fac absolut nimic acum, aici. Pentru ca astept acea schimbare, deja de luni bune. Astept ca o proasta ceva ce poate nu se va intimpla niciodata, decit daca voi lua initiativa. Dar ma simt atit de limitata, de parca as fi intemnitata, fara nici o putere. Abia imi permit sa ies la un suc cu fetele, daramite prin cluburi, sau la shopping, sau sa-mi permit orice moft. Asa ca imi va fi cam greu sa-mi scot din cap aceste conceptii, oricit de gresite ar fi.
Viata trebuie traita acum, stiu asta. Nu e timp de trancanit. Vrei ceva, dute si ia-ti! Nu astepta sa iti cada din pod, pentru ca ai mult de asteptat. Iar eu, incetisor, voi ajunge acolo unde mi-am propus!
Be the change you want to see in the world.
