done

       Uuuuffff iarasi ma doare capu, iarasi m-am enervat si iarasi vreau sa pling si iarasi pling. Mi-e dor de Milashka mea, de cuciu meu. Iti vine a crede, fratella meu a luat-o si a dus-o de acasa, uite asa, gata :( Chiar m-am atasat de fiinta asta, mi-a adus atita bucurie, si acuma simt ca am tradat-o :( Si iaka mi-a venit si inspiratia de a scrie.

       Cherish every moment, for you may never know when it's the last time you see someone.

       Iara la mine umbla virtaleoate prin creier, nici nu inteleg cind is in depresii si cind nu. Azi am avut o zi buna, relativ. Saptamina trecuta a fost dezastru. Am inceput un job nou si a fost destul de stresant si obositor. Sper de acum in colo sa fie mai bine. Ce sa zic, cred uneori ca am nevoie de un spital intreg de medici ca sa ma lecuiasca, ca i feel like i'm falling apart. In special cu nervii. I feel down, i feel worthless, pointless, lifeless. Si stiu ca nu gindesc sanatos. Am momente de luciditate, cind parca am speranta ca totul va fi bine, insa majoritatea timpului simt ca nu merit, nu merit ceva mai bun, nu merit sa fiu fericita, nu merit sa ajung undeva mai departe.

       Because you can't fall when someone is holding your hand.

       Am observat o chestie, colegii de lucru, staff-ul de la noul job, Miss Doina, ei nu stiu de ce, dar cred in mine, imi insufla incredere ca o sa reusesc. In decursul saptaminii trecute am crezut ca renunt de vreo 50 de ori. Ei insa m-au incurajat intotdeauna. Si functioneaza . Adica conteaza cind cineva crede in tine. Mii dor de USA, am impresia ca a fost unica perioada cind ma simteam apreciata, sustinuta, respectata, pentru putinul care il faceam.
     
       So, i'm pathetic, i'm paranoid and i need a doctor.


ps: lyrics n-au nici o legatura cu starea mea de spirit, doar mi-a placut melodia.