Eu nu mai stiu sa iubesc. Eu m-am pierdut in farime de speranta deghizata in fericire. Pasterz amintiri. Unele as vrea sa nu le uit niciodata, iar altele as vrea sa nu le fi fabricat niciodata.
Un mesaj. Doar atit a fost de ajuns ca sa mi se increteasca inima de emotii. Tu nu ma vezi? Nu vezi ce se face in sufletul meu de cite ori iti rostesc numele? Da, am o slabiciune pentru tine. Fiecare amintire cu tine e ca o comoara imbibata cu laptisor de migdale la apus de luna. Vreau sa iti simt plamanii cum se dilata la fiecare rasuflare in crestetul meu cind ma cuprinzi, si sa iti simt coastele cum vibreaza la unison cu inima mea. Vreau sa te iau de mina si sa iti spun tot ce simt atunci cind ma gindesc la tine. Pentru ca tu ma inspiri, tu ma provoci, tu trezesti in mine dorinta de a fi mai buna. Tu scoti din mine, fara sa realizezi, picaturi de surisuri de iarna ce incerc sa le inec in cafeaua amara de dimineata. Tu nu ma auzi cum te strig? Tu nu realizezi cum imi strivesti sufletul in pumni? Nu. Tu nu stii. Pentru ca nu sunt eu in visele tale.
Ochii tai au culoarea sufletului meu in noapte. Am nevoie de tine ca sa pot respira. Eu nu vreau trecatorii sa-mi ocupe spatiul, nu mi-e de ajuns. Eu te vreau pe tine, linga mine, si patura de la balcon. Vreau sa ma iei de mina si sa imi spui ca si tu ai nevoie de mine. Eu nu stiu sa iubesc decit atunci cind doare. Iar cel mai mult doare faptul ca stiu ca tu nu vei fi niciodata al meu .
Tu esti perfect, ai doar un defect - nah*i eu tie iti trebuiesc!
Increderea. O chestie tare smecheroasa. Once again, lesson lerned. Thank you, life!
Adrenalin ai vrut? Na, poftim!
Suka. Nu stiu, sa pling sau sa rid? Parca imi vine a plinge mai tare. Si nu de viata asta concinaia, dar de prostia mea.
Am avut incredere oarba. M-am deschis in fata unei persoane cum nu am facut-o in fata nimanui. O fantezie care a durat o saptamina. Dar uitasem ca deja nu mai sint copil, ca fairy tales sint doar atit, fairy tales. Aveam nevoie de cineva care sa ma faca sa ies din rutina, sa ma insipre, sa ma faca sa vreau mai mult, sa cer mai mult, de la mine.
Ce prostie. Ce slabiciune. Trebuia sa ma astept la asta. Cuvintele nu inseamna nimic. Nu fara fapte. iar eu am crezut in cuvinte. Haha.... Good one.
It's time to pick yourself up, dust off the shreds and move on. The ones who care enough will catch up. Maybe it's a good thing!
Open your eyes.
Your mind is tricking you, so why can't you trick it back?
Fuck.
E tirziu
Hai sa dormim
Te pup dulce si te cuprind.
he said. and then broke the fantasy.
Ska
Oi blea. Sorry pentru oi blea.
Proasto.!
______________________________________
Point being, be careful who you tell your secrets to, be careful who you choose to be a part of your life. Be careful what you want , what you feel, what you think, what you say and to whom. Impresiile sunt inselatoare.
Maybe I will always remember, or maybe I will forget and pretend it never happened.
Imi zboara gindurile dintr-un colt in altul al craniului precum fluturi neastimparati, si oricit as incerca sa le prind, nu vor sa stea locului si basta. Atit de multe idei si atit de putine cuvinte. Cuvintele. Frazele. Le intilnesc atit de des in contexte geniale, si ma inspira, si apoi ma gindesc eu oare de ce nu am putut sa ma gindesc la asta prima? Cam stupid, ha? Nimic nu-i nou sub soare. A fost de ajuns doar citeva note dureros de superbe la pian sa ma bage intr-o stare melancolica neadecvata. Imi amintesc de vara petrecuta in SUA, iar apoi ma gindesc unde am ajuns, si parca viata-mi sta intr-o aliniere cu efect intirziat. Prea multe rascruci care oricum nu au dus nicaieri.
E septembrie, iar toamna s-a asezat mult prea devreme. Recele de noiembrie taios imi strapunge oasele pline de frig. Un frig launtric care poate nu are nici o legatura cu vremea de afara. Si nu e tristete. E doar frig, raceala cu nas infundat si ochi stravezii. Cum pot sa-i cer lui sa o uite pe ea, cind eu nu l-am uitat pe el? El cu ochii negri, misterios, galant si intangibil. Si nu mai vreau sa rostesc palavre despre trecut, pentru ca prezentul are chipul unui suflet frumos.
Uneori cuvintele sunt de prisos. Nu si atunci cind incerci sa scrii o carte. Pentru ca dupa furtuna te bucuri de un curcubeu zvelt si aratos. Intrigile nu-si mai au rostul, viitorul continua insa sa fie la fel de imprevizibil. Ghemuit intr-un fotoliu, in halat de baie, cu gluga pe cap si cana de ceai alaturi, citesti rinduri nescrise si ticluiesti in vis un viitor mai bun.
Tot despre ce vroiai sa scrii azi s-a risipit in vijelia de iarna de afara. Maybe next time.
"Lough, even when you feel too sick or too worn out or tired.
Smile, even when you're trying not to cry and the tears are blurring your vision.
Sing, even when people stare at you and tell you your voice is crappy.
Trust, even when your heart begs you not to.
Twirl, even when your mind makes no sense of what you see.
Frolick, even when you are made fun of.
Kiss, even when others are watching.
Sleep, even when you are afraid of what the dreams might bring.
Run, even when you feel you can't run anymore.
And, always, remember, even when the memories pinch your heart. Because the pain of all your experience is what makes you the person you are now. And without your experience - you are an empty page, a blank notebook, a missing lyric. What makes you brave is your willingness to live through your terrible life and hold your head up high the next day. So don't live in fear. Because you are stronger now, after all the crap has happened then you ever were before it started."
Inspiration, inspiration, where're you hiding girl?
Has anyone seen my girl? Tell'er to come home, please.
I don't know what's happening, but for a while now I haven't been able to write as I used to. I mean... where are my metaphors? Babies.....come home! Miss ya.
I miss my style. I miss my fancy words with double faced meanings. Instead, all that comes out of my pen are plain dead simple letters. I mean... A cat could guess easier what's it all about. Anyone can write like that.
No. I refuse to be mediocre. I'd rather not write at all and keep it to myself than write silly things.
I strive to greatness. I can do better. So I'll just sit tight and wait for my girl to come home. I need you, amore. Please, come soon. I've got so much to say and the words are just incarcerated in my head and won't come out unless in a magnificent way.
I want the readers to get chills when they read me. To make them think, to touch them, to change them and shape them. I need my words to impress them and stirr them up inside. I need that.
So who has seen my girl and my babies, tell'em I'm waiting.
If I ever wanted to write a book, well, now it's the perfect time. The events in my life are....disgustingly hilarious. Maybe I shall start writing the first chapter.
And when I though I was strating to heal, to forget, to move on, HE is back! Just like that. I mean why? why now? Memories are back, but my feelings are more tamed this time. So many question marks, like pieces of puzzles that need to be fit into places. Maybe this time I will get my answers.
I won't break down this time, I promise. I'm stronger now. Or maybe not...
How can a million emotions fit into one single mind? How can one single day feel like an entire park of roller coasters? How can things change from one minute to the other? How?
I'm confused, right now. A tone. Weird shit, which I will have to pretend it never happened.
Good news, finally I attended one of Carla's Dreams' concerts, at GOA. It was amazing, their connection with the audience, OMG, vibrant. I cannot describe the feeling, my voice still aches. Will post pictures. Way to go Carla's!!!
The other part of my night, not sure if I can talk about it. I got some mixed signals from someone I shouldn't have. I just don't know what to make of it. One thing for sure is that we can never speak about it. Ever. Again. Not that it matters.
Music. Weird music. Memories. Vulnerable. Feelings. Lost. Evanscence - My Immortal is playing right now. It reminds me of the first time I went to a disco 10 years ago, with some friends from the North. It reminds me of the first love, pure love. And I miss being loved. I'm sick and tired of loving without an answer. I'm starting to forget, or maybe not.
Today I went to a place that reminded me of the worst day of....last years let's say, a place I wish it had never happened. And then I went to a place where I shared a coffee with ...him. It was snowing then. He loved the snow. Today it didn't snow, and he wasn't him. And it didn't matter as it used to.
Music, excitement, heartaches, memories and confusion.
Uuuuffff iarasi ma doare capu, iarasi m-am enervat si iarasi vreau sa pling si iarasi pling. Mi-e dor de Milashka mea, de cuciu meu. Iti vine a crede, fratella meu a luat-o si a dus-o de acasa, uite asa, gata :( Chiar m-am atasat de fiinta asta, mi-a adus atita bucurie, si acuma simt ca am tradat-o :( Si iaka mi-a venit si inspiratia de a scrie.
Cherish every moment, for you may never know when it's the last time you see someone.
Iara la mine umbla virtaleoate prin creier, nici nu inteleg cind is in depresii si cind nu. Azi am avut o zi buna, relativ. Saptamina trecuta a fost dezastru. Am inceput un job nou si a fost destul de stresant si obositor. Sper de acum in colo sa fie mai bine. Ce sa zic, cred uneori ca am nevoie de un spital intreg de medici ca sa ma lecuiasca, ca i feel like i'm falling apart. In special cu nervii. I feel down, i feel worthless, pointless, lifeless. Si stiu ca nu gindesc sanatos. Am momente de luciditate, cind parca am speranta ca totul va fi bine, insa majoritatea timpului simt ca nu merit, nu merit ceva mai bun, nu merit sa fiu fericita, nu merit sa ajung undeva mai departe.
Because you can't fall when someone is holding your hand.
Am observat o chestie, colegii de lucru, staff-ul de la noul job, Miss Doina, ei nu stiu de ce, dar cred in mine, imi insufla incredere ca o sa reusesc. In decursul saptaminii trecute am crezut ca renunt de vreo 50 de ori. Ei insa m-au incurajat intotdeauna. Si functioneaza . Adica conteaza cind cineva crede in tine. Mii dor de USA, am impresia ca a fost unica perioada cind ma simteam apreciata, sustinuta, respectata, pentru putinul care il faceam.
So, i'm pathetic, i'm paranoid and i need a doctor.
ps: lyrics n-au nici o legatura cu starea mea de spirit, doar mi-a placut melodia.
Eu nu pot sa scriu despre floricele si evenimente sociale si nu stiu mai ce. E superficial. Eu stiu sa scriu doar despre ceea ce ma doare. Pentru ca daca nu ma doare si totul e bine si vesel, nu mai am inspiratie de a scrie. Eu scriu atunci cind intradevar am ceva de spus, nu lumii - Mie! Cuvintele imi sunt ca o reflectie in oglinda ce ma ajuta sa ma cunosc mai bine si sa ma descopar. Eu scriu atunci cind durerea imi ajunge la oase si cuvintele zbiara sa iasa afara. Nu astept cititori, feedback-uri, comentarii, pentru ca scriu pentru mine si sunt unicul si cel mai aspru-mi critic, desi parerile sunt binevenite. Scriu aici pentru ca e comod, pot sa adaug imagini, clipuri, muzica, orice imi trezeste inspiratia, si pentru ca jurnalele de hirtie nu imi permit asta.
Dig deeper inseamna sa sapi mai adinc. Intr-un film adolescentin un profesor la cursul de free writing intotdeauna isi provoaca studentii sa scrie despre cele mai mari temeri, cele mai adinci secrete, cele mai apasatoare griji. Nu vreau sa-mi insir pacatele lumii, e suficient ca trebuie sa le duc eu povara. Mi-e frica. Mi-e frica de mine, mi-e frica de ceea ce sunt si de ceea ce as putea deveni. Nu ma credeam o persoana rea, pina cind nu am fost numita de mama "un sac de piatra", pentru ca prima data cu citiva ani in urma mi-a zis ca am "inima de piatra". Hahha, nu o sa pling, pentru ca este adevarul, si toata lumea stie ca la nervi lumea spune adevarul, chiar daca pe urma nu ar recunoaste asta.
Vreau sa scriu o carte, si ma macina aceasta idee tot mai mult in ultimul timp. Dar habar nu am cum sa incep, despre ce sa scriu si cum sa asez cuvintele in pagina. Sa scriu in romana sau in engleza? pentru ca ambele limbi imi sunt dragi la suflet.
Eu nu mai vreau sa pierd tot ce iubesc, de aceea e bine ca am inima de piatra, dar daca nu iubesc de ce doare? Paradoxal. Inseamna ca sunt egoista, si lasa, dar asta stiam deja.
Nu sunt in stare sa stabilesc o relatie de durata cu nici o fiinta umana, inafara de Puia, my best friend. Ea ma intelege si ma iubeste asa cum sunt si e alaturi de mine intotdeauna, ea e probabil unica care imi rabda toate capriciile. De aceea eu am ajuns ieri la concluzia ca ea pentru mine e ca un fel de relatie surogat. Baietii vin si pleaca, iar ea compenseaza lipsa de atasament emotional fata de sexul opus. Poate de asta baietii se tem sa se apropie de mine, pentru ca cind ne vad pe noi impreuna se sperie si fug mancind pamintul, sau raman....si admira de la distanta :D whatever. Ideea e ca eu am sa raman forever alone. M-am resemnat deja. Sau poate nu.
Cu citeva minute in urma am finisat de urmarit un film care m-a impresionat profund. Un film despre durere si suferinta, un film despre puterea de a merge inainte chiar si cind simti ca nu mai ai pentru ce lupta. Dar atunci.........., in timpul furtunii........, cind esti sfarmat pe dinauntru in mii de bucatele cara zboara prin tine ca obiectele intr-o nava cosmica. Cum le mai gasesti locul de unde apartin? cum gasesti puterea sa te ridici de jos? cum sa mai ai incredere in tine? cum sa mai crezi in ceva?
savurati Unconditional
Iubesc muzica care doare, nu stiu de ce, dar pentru mine are un efect beautiful delusional.
Ceva muzica ce am descoperit zilele acestea care ma infioara......
pentru ca e primavara, pentru ca au inverzit copacii, pentru ca au inflorit florile si cinta pasarelele, pentru ca cerul e albastru si soarele e galben, pentru ca nu e frig, pentru ca zimbesti, pentru ca plingi fara zgomot si fara lacrimi, pentru ca inca il vezi oriunde in jur, pentru ca tu nu esti tu, pentru ca el nu e el, pentru ca stii dar nu crezi, pentru ca respiri fericire, pentru ca ti-e dor, pentru ca iubesti o fantasma, pentru ca inca ai curaj sa mergi inainte, pentru ca te sufoci, pentru ca lucrurile marunte iti aduc bucurie, pentru ca nu mai stii cum e sa te iubeasca cineva, pentru ca vrei dar nu vrei, pentru ca nu stii cum sa renunti, pentru ca vrei sa traiesti, pentru ca negru e negru iar alb nu e alb, pentru ca cuvintele tale stiu doar sa rosteasca palavre despe el, pentru ca miine e o noua zi, pentru ca nimic nu are sens, pentru ca nimic...............................
Bai, ma omoara GuZ, asta! face niste mimici expresive de milioane, pur si simplu te umple de pozitiv, desi palmele-mi sunt negre de rimelul pe care incercam sa-l sterg din lacrimi. O singura zi, un milion de amintiri. Vreau brain surgery, vreau sa apas pe delete si sa sterg tot ce tine de tine pentru ca vreau sa uit, tot. Vreau sa uit ca existi, vreau sa uit ca te-am cunoscut. Nici macar nu am sentimente reale pentru tine, nici macar nu pot sa pretind ca te cunosc. Nu vreau sa te vad, nu vreau sa-ti ating miinile suave, nu vreau sa-ti aud vocea incredibila, nu vreau sa-ti vad ochii plini de stelute de univers, nu vreau sa-ti vad privirea patrunzator de blinda si zimbetul strengar, nu vreau sa ma uit in sus la tine, nu vreau sa te ascult vorbind ore in sir, nu vreau nimic de la tine, desi esti tot de ce am nevoie. Vreau doar sa uit, pentru ca nu are nici un sens, pentru ca sunt unica care are de suferit.
Eu nu sunt indragostita de tine, eu nu te iubesc, eu doar iti simt lipsa, ca o gaura in inima cit o minge de fotbal. Si nu sunt frustrata pentru ca nu am putut sa te am. Ma simt vinovata, ca nu am fost destul de buna pentru tine. Pentru ca tu ai fost ideal pentru mine, iar eu am fost nimic pentru tine. Pentru ca pentru un moment chiar am crezut ca iti pasa.....sunt o lasa, si as da orice sa pot sa iti spun aceste cuvinte in fata. Poate niciodata.
Vreau brain surgery, si apoi sa o iau de la inceput, si sa ma bucur de primavara si de copacii care abia infloresc, si de mirosul de iarba prospata si de aer neotravit. Vreau sa pot sa merg inainte fara sa fiu tirita prin pietris zgrunturos inapoi. Vreau sa las totul in urma si sa incep sa traiesc. Vreau sa imi doresc din nou sa traiesc. Vreau sa ies din aceasta amorteala, sa ma scutur bine si sa-mi dau seama ce fac cu cealala jumatate de viata ramasa. Vreau sa fie bine.
Guz.......o, Guz, ma omori!!!!!
GuZ - E atit de bine
GuZ - Pim Pam Po
GuZ - Ploaia live
eu tare sper ca o sa mai treaca putin timp, si nu o sa mai trebuiasca sa ma gindesc la tine niciodata )))) sper ca atunci voi fi fericita
El: "Dar tu ce vrei? Ce iti doresti?" Ea: "Eu nu vreau nimic. Absolut nimic." El: "Cum asa? Trebuie sa vrei ceva! Daca nu vrei nimic, nu esti om." Ea: "Znacit eu nu-s om."
Admir oamenii care stiu ce vor de la viata. Care au un tel si lupta pentru a-l atinge, pentru a obtine ce isi doresc. Eu nu am un plan de viata. Eu doar exist, in fiecare zi cite putin.
Eu nu mai vreau nimic. Nu vreau sa mai ascult muzica ca m-am saturat de acelasi playlist. Nu vreau galagie, nu vreau liniste. Nu vreau sa maninc ca pe urma ma ingras, nu vreau sa exersez ca mii lene. Nu vreau sa dorm ca visez urit, nici nu vreau sa ma trezesc ca inca sunt obosita. Nu vreau sa ies in oras, dar nici nu vreau sa stau in casa. Nu vreau sa plec undeva departe, mi-e frica, dar nici nu vreau sa mai raman aici. Ma simt singura, inconjurata de oameni. M-am saturat sa fiu singura, it gets lonely. Dar nici nu mai vreau sa ma mai indragostesc niciodata, doare. Fuuu, nu trebuie!!!!!
Nu vreau sa traiesc, dar nu vreau nici sa mor. M-am saturat sa exist pur si simplu. Ma simt incarcerata intr-un fel. Desi am libertate dohuia, nu pot sa fac ce vreau.
Ma simt bine atunci cind nu ma gindesc. Atunci eu nu simt. Si asta se intimpla atunci cind beau. Si incep sa ma distrez si sa uit de toate. Si pe urma vin acasa si ma culc. Si ma trezesc dimineata si imi amintesc in ce lume de rahat traiesc, si ma gindesc la viata mea de looser si ma gruzesc. Uneori dau muzica la maxim ca sa nu imi aud gindurile. Trebuie sa fug de ele pentru ca daca ma prind, ma omoara incet incet si eu simt cum se scurge viata din mine si ma simt goala. Atit de goala pe dinauntru si pe dinafara ca mi se face rau la stomac si ma ia cu ameteli. O fi de la booz. Sau poate nu. De obicei nu.
Toti cred ca eu sunt pohuista si fericita in lumea mea, dar nimeni nu stie cu cit greu ma string de pe jos.
Eu nu mai vreau nimic, nu mai vreau sa mai simt nimic, dar nu vreau sa fiu rece. Mina ta de mult a uitat atingerea degetelor mele, iar tu nu iti vei aminti niciodata ceea ce eu nu voi putea nicicind sa uit.
Ma intreb oare cit va dura starea asta, oare cind imi voi permite sa visez din nou?
It hurts being me, it hurts being a giant idiot looser. Un mare nimic
"Tu îţi măsori iubirile prin suferinţă: cu cât iubeşti mai mult, cu atât suferi mai mult, iar asta e blestemul meu…că n-am să fiu niciodată dragostea vieţii tale pentru că n-aş putea nicicand să te fac să suferi..." Jurnalul Evei
Gata, a trecut valul de fericire. Am revenit la normal, desi ceva s-a schimbat. Ceva s-a schimbat radical.
Imi placea mai tare de happy me. Credeam ca v-a dura mai mult. Urasc. Urasc sa vreau sa dorm si sa nu pot. Urasc sa nu stiu ce se intimpla, sa nu stiu in ce situatie ma aflu. Si nici nu stiu daca e mai bine sa intreb direct, sau sa ma fac indiferenta.
Ma intreb, oare viata asta e atit de sucika incit sa ma faca sa trec a treia oara prin acelasi shit? Sau eu ceva nu inteleg?
Sunt lucruri pe care nu le inteleg, si pe care nu o sa le inteleg niciodata. Dar de data asta sunt terminata, si mi-e frica. Mi-e frica ca de dracu. Nici nu stiu daca sa fug, sau sa stau pe loc. Vreau sa stau pe loc mai mult decit orice, sa vad ce o sa fie mai departe. Dar date fiind consecintele din trecut, nu ma prea incinta sansele.....
Vreau doar sa incetez sa ma mai gindesc, sa incetez sa imi mai simt inima ca prinsa intr-o capcana, sa incetez sa mai dau importanta lucrurilor nesemnificative. As vrea sa pot sa-mi controlez emotiile. Sau gindurile. As vrea sa pot.
Ce naiva.
Ma duc eu sa vad daca se primeste ceva cu perna ceea a mea. Poate totusi ne iubim azi.
I think it finally hit me. The white stripe. And I'm happy, and I'm experiencing stuff I never did before and feelings I never felt before, or long long time ago, like heart racing and butterflies in the stomach and knees running down. And I can't believe last night really happened, but it was one of the best nights of my life. It was incredible and I hope the black stripe doesn't hit me too soon. I don't know about tomorrow, but today I'm happy.
